Nu e ciudat ca in secolul 21, intr-o societate libera, moderna, sa ajungem sa vorbim despre bunul-simt? Desi pare ciudat, interactiunea cu cei din jurul meu ma face sa abordez si acest aspect mai ales  in ideea in care vrei sa devii un om mai bun si sa evoluezi.

Raman cum se zice socata sau blocata de cate ori vad (si aici din pacate vorbesc de oamenii din jurul meu cu care interactionez voit sau nevoit) ca oamenii nu mai isi respecta cuvantul, nu mai tin cont de ceea ce fac si de rezultatul pe care il au actiunile lor si daca deranjeaza sau nu pe altii si chiar daca stiu ca or sa faca rau tot li se pare normal…, ca oamenii incearca sa copieze ce vad la televizor sau pe internet si copiaza lipsa de bun simt de acolo pentru ca daca e promovata online si media atunci asa trebuie sa fie.

E foarte dezamagitor dar eu cum sunt o fire pozitiva si optimista tot mai cred ca se pot schimba anumite lucruri si asta trebuie sa porneasca in primul rand de la noi, din doua puncte de vedere si anume:

1. Cand cineva din jurul tau este lipsit de bun simt atunci trebuie sa ii spui (bineinteles in mod politicos) ca ceea ce face nu e ok. Nu e datoria ta sa il faci sa inteleaga pentru ca uneori chiar nu ai cu cine, dar e datoria ta sa ii spui ca nu e ok. Decizia de a schimba ceva sau a intelege depinde de capacitatea lui si de dorinta lui de a evolua si a creste.
2. Atunci cand cineva iti spune la fel (ca nici tu nu esti perfect si se intampla sa fii si tu uneori fara bun simt) multumeste-I si analizeaza si apoi decide daca e ok ce a spus si daca trebuie sa schimbi ceva si daca da atunci schimba :). Va fi bine pentru tine in primul rand si apoi pentru cei din jurul tau.

Si acum apare intrebarea la care nu prea am un raspuns si se pare ca nici cei din jurul meu nu au :), dar la care o sa incerc sa imi spun parerea mea.

Ce este pentru voi bunul simt? Care este definitia bunului simt?

Desi e foarte greu de dat o definitie si nici macar wikipedia nu m-a ajutat prea mult aici cred ca bunul simt s-ar putea defini ca fiind atitudinea de a respecta anumite reguli, gandite pe principiul: Ce tie nu-ti place, altuia nu-i face!. Adica, Bunul Simt este o masura a bunei cresteri, a bunei cuviinte, a respectului pentru cei din jur. Acest lucru depinde de educatia primita in familie si este o mostenire de la cei care te-au conceput si consta in niste norme in conformitate cu care actionezi; acestea depind de “background-ul” social din care provii.

Un OM cu Bun Simt, stie din instinct sau mai bine zis Intuieste cu ajutorul acestui Bun Simt cand si cum trebuie facut, cand si cum trebuie zis….Ce credeti e posibil ca Bunul Simt sa fie strans legat de Intuitie?… 😀

Practic la incalcarea unei reguli de bun simt, faci pe cineva sa sufere, il jignesti, il deranjezi, ii creezi o stare de disconfort. De-a lungul evolutiei sale, societatea umana a stabilit o serie de reguli absolut necesare pentru o buna convietuire intre membrii sai. Aceste reguli au fost si sunt modificate si adaptate periodic in functie de stadiul de evolutie al societasii. Regulile de convietuire pot fi de diverse tipuri: de la cele scrise, adunate in legi, regulamente si coduri, pana la cele transmise oral din generatie in generatie, reprezentate de traditiile si obiceiurile locului.

„Ceea ce nu opreste legea opreste buna cuviinta” spunea Seneca la vremea sa, buna-cuviinta facand parte din comportamentul civilizat in societate, comportament ce poate fi definit in final, ca fiind demn sau nedemn.

Bunul simt este un nume general pentru relatiile cinstite, sincere, lipsite de ganduri de inselare. A fi lipsit de bun simt, inseamna a fi  o persoana de care ceilalti trebuie sa se fereasca. Lipsa bunului simt il face pe om capabil de orice, caci pentru el nu mai exista nimic demn de respect. Cruzimea, desconsiderarea, calcarea in picioare a celorlalti, sunt doar cateva atribute ale celui fara de bun simt.

Pentru mine, bunul simt inseamna opusul nesimtirii – adica lipsa de consideratie pentru viata, trairile, spatiul celorlalti.

Bunul simt inseamna respect, grija, empatie, toleranta, acceptare, granite clare, verticalitate, demnitate, integritate si valori sanatoase.

Evident, bun simt inseamna sa nu barfesti, sa nu judeci, sa nu critici in mod defaimator, ci sa ai intelepciunea necesara pentru a constientiza ca fiecare dintre noi se afla pe un anumit nivel de cunoastere si evolutie. Si cum deja ai invatat sa iti trasezi limite si granite clare de interactiune cu cei care inca mai au anumite lectii de invatat, tu poti sa iti vezi linistit de drum.

Bunul simt presupune intelepciune, echilibru interior, maturitate psihica si emotionala, asumare si constiinta de sine si nu inseamna niciodata agresivitate, lipsa de moralitate, atac la persoana sau sentimente de superioritate.

In concluzie: Nu te nasti cu bun-simt, ci acesta se dobandeste si nu doar in cei 7 ani de acasa – este un proces intins pe toata durata vietii, e constant si progresiv. Desi in firea umana, in codul genetic exista semintele bunului-simt, acestea nu vor rezista la contactul cu lumea tot mai nesimtita si complacuta in propriile apucaturi fara a se investi in dezvoltarea lor.

Asa ca investe in tine, alege inteligent si actioneaza 😉