Din punctul meu de vedere aceasta afirmatie se aplica in orice domeniu si in toate problemele cu care ne confruntam sau care ne scot din zona noastra de confort. Personal cred ca suntem mult mai rezistenti decat credem si acesta este un adevar incontestabil.

Concursul de ieri, Uniqa Asigurări Bucharest 10K & Family Run mi-a demonstrat acest lucru. Asa ca in urma acestuia eu cea de azi sunt o versiune putin mai puternica a mea . Am mai crescut putin;)

Tu ce parere ai? Cand crezi ca nu mai poti asa este?

Cand am pornit in cursa eram destul de obosita in urma zilei de sambata dar m-am gandit ca e o vreme buna de alergare si ma relaxez, incerc sa respir cat mai mult sa am apoi o zi linistita. Dar cum socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ conditiile meteo de la inceput s-au transformat in conditii meteo vitrege⛈️❄️ din punctul meu de vedere cu un frig incredibil, ploaie marunta deasa si rece si un vant naprasnic de abia ma puteam tine pe picioare si respira (cel putin in ultimii 5 kilometrii).
Rafalele erau atât de puternice încât aveam senzaţia că stau pe loc. La un moment dat o rafala care m-a prins pe nepregatite m-a aruncat intr-un concurent din dreapta mea. Saracul ce fata a facut nu mai spun de socul pe care l-am trait eu ca nu ma asteptam.
Ultimii 2 kilometrii au fost mai mult agonie deoarece de la vant si ploaie imi degerasera mainile si mi se inrosisera, umflasera si ma usturau incredibil si nu mai puteam sa misc degetele deloc.
Aveam impresia ca numai eu patesc asta pentru ca ceilalti concurenti nu pareau afectati. Pe la km 9 pe marginea Dambovitei am dat de un vant de aveam impresia ca ma ia pe sus si nu mai puteam sa respir.
Parca toate erau pe cod de alerta rosu si imi ziceau: renunta ca nu mai poti, nu merita, te dor mainile, nu poti sa respiri…si totusi creierul mei zicea: mai ai putin si termini, poti, trage de tine, obiectivul tau este sa termini si usor usor am terminat ?
Mi s-a demonstrat ceea ce am stiut dintotdeauna atunci cand crezi ca nu poti de fapt mai poti putin si uneori de fapt renuntam mental. La sfarsit cand a trebuit sa ma opresc mi-am dat seama ca de fapt mai puteam sa mai alerg cel putin inca 5 kilometrii pentru ca aveam alta atitudine  si mai ales ca am facut acest lucru pentru mine ca sa imi demonstrez ca pot.
Asa ca pe ultimul kilometru am zambit ca sa imi cresc entuziasmul ceea ce a avut rezultate. Si m-am automotivat: sa fiu puternica atunci când imi este greu. M-am uitat in urma si am vazut ca au trecut 9 kilometrii deci mai am putin

In concluzie ca sa obtii rezultate care se pot schimba pe parcurs (la fel ca si vremea de ieri care mi-a testat limitele mele in timpul alergarii ca apoi sa iasa soarele .

Sfatul meu este: Muncește mai mult. Trăiește mai simplu. Și niciodată nu înceta să mergi mai departe si nu uita: când crezi ca nu mai poți, crede-mă, mai poți puțin!

Tu ce parere ai? Cand crezi ca nu mai poti asa este?